Eu, femeia

„-As vrea sa te întreb ceva, nu stiu cum sa fac asta, dar am nevoie sa aud de la tine un raspuns…Stii, ma uit la multe dintre femeile puternice pe care le admir si cu al caror discurs rezonez, dar ma sperie faptul ca sunt singure. Eu am o familie si îmi este bine asa, ma sperie gandul ca urmadu-mi calea, aa putea sa o pierd ……, ce se intampla de fapt?”

Este un exemplu din multele întrebari ce bantuie sufletul femeii aflate pe drumul cautarilor personale, al reconectarii cu esenta feminina, cu propria senzualitate si sexualitate, si toate cate le mai stim, conceptual, atat de bine.

Într-o lume a falselor modele, femeia moderna se poate pierde atat de usor pe EA în aceasta incercarea nesfârsită de a corespunde tuturor cerintelor celor din jur. În spatiul intim al terapiei, povestile femeilor curg.

Sunt femeie si adesea m-am regasit eu însami pierduta în nevoia de a corespunde tuturor, exteriorului, fie ca a fost despre personal, social sau profesional, sacrificand de fapt esenta celei ce sunt.

„-Speak from your heart!”

îmi spunea, de fiecare data mentorul meu, si da, trebuie sa recunosc ca dintr-un profund respect si discernamant matur am încercat sa fac asta, dar tot din respect pentru voi cei care auziti acum asta …, sunt ani de practica în spate si un angajament personal pe viata.

Este o practica zilnica a blandetii si a iubirii pentru mine, corpul meu, emotiile mele, realizarile si esecurile mele. Când am avut curajul de a spune „da” vocii inimii mele a inceput aceasta calatorie a vindecarii profunde.

„-Don’t be so arrogant!”

a fost poate una dintre cele mai provocatoare parti ale procesului meu, o parte din care mult timp nu reuseam să înțeleg mai nimic. Eram acolo cu toata fiinta mea…si totusi auzeam aceste cuvinte. Astazi stiu ca era raspunsul meu la anii de trauma si experiențe nesanatoase pe care pretindeam sa le „sterg” in intelegeri cognitive si calcule precise si totul pentru a nu pierde ceea ce am, fara sa recunosc ca de fapt ma pierdeam pe mine insami!

Este doar un timp natural al vindecării, diferit desigur pentru fiecare dintre noi, este despre alegerile pe care le facem, despre acceptarea a ceea ce este în momentul prezent, cu iubire si compasiune, pentru noi insine, mai întai, si apoi din acest spatiu al inimii, pentru cei de langa noi.

Cu smerenie, raspunsul meu la întrebarea de mai sus este :

„atunci cand am incetat sa ma tem ca i-as putea pierde pe cei de langa mine, m-am regasit pe mine. Pentru mine autenticitatea este putere, este ingredientul magic al „infloririi” mele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *